Toată lumea recunoaşte că Volvo a făcut mari progrese pentru a intra în segmentul premium. Începând cu una din cele mai sigure maşini din toate timpurile – XC 90, şi continuând cu, probabil, cel mai frumos break produs vreodată – V90, suedezii experimentează o veritabilă renaştere sub conducerea celor de la Geely. Cu XC40 Suedia ţine să demonstreze cu încăpăţânare că poate produce maşini premium care nu doar că îşi păstrează filosofia tipic scandinavă, ci şi atenţia cu privire la calitate, la principiile tradiţionale ale mărcii, precum şi dorinţa formidabilă de perfecţiune. Volvo o fi deţinut de către chinezi, o avea piese produse în mai multe părţi ale lumii, însă rămâne o marcă profund suedeză.
Noul XC40 este primul Volvo creat pe o arhitectură modulară compactă (CMA) şi include o gamă de tehnologii de top care au fost introduse iniţial la seriile 90 şi 60, bazate pe Scalable Product Architecture (SPA). Asta înseamnă că XC40 nu este fratele mai mic al lui XC60 sau XC90, ci, mai degrabă, văr cu acestea.
O dovadă că cei de la Volvo şi-a făcut bine treaba cu XC40 este că această maşină a primit deja premiul European Car of the Year 2018. Este prima dată în istorie când Volvo reuşeşte să căştige această distincţie. Dar destul cu lauda şi se revenim la testul nostru. Aşadar, am primit pentru câteva zile un Volvo XC40 ca să scoatem tot ce este mai bun din el. Modelul D4 în nivelul de echipare Momentum (41.655, preţul include TVA), care înseamnă un diesel de 2.0 litri cu 190 CP şi 400 Nm. Când vrei să-ţi iei o maşină de 40.000 de euro întrebarea care predomină este: „De ce mi-aş lua un Volvo şi nu un BMW X3, Jaguar E-Pace, Audi Q2 sau un Lexus NX?” Unul dintre răspunsuri ar fi preţul. Chiar dacă preţul de pornire pentru acestea din urmă este mai mic decât cel al unui XC40, o configuraţie asemănătoare, de putere şi dotări, face ca preţul rivalilor să treacă de 41.000 de euro.
Interiorul lui Volvo XC40 are un aspect deosebit mulţumită materialelor de calitate şi a îmbinărilor perfecte. Bordul este îmbrăcat în plastic moale, foarte plăcut la atingere. La capitolul finisaje mai amintim şi prezenţa aluminiului natur pe bord şi uşi. Spaţiile de depozitare din uşi sunt foarte generoase, pentru asta cei de la Volvo au micşorat boxele şi au pus subwoofer-ul în interiorul bordului. Un alt plus ar mai fi ecranul de infotainment de nouă inci, disponibil chiar şi în varianta standard, ecran pentru care la rivalii din segment s-ar fi plătit în plus.
Dacă aţi folosit vreodată un iPad atunci nu veţi avea nici o problemă să utilizaţi afişajul de nouă inci a lui Volvo. Acesta vă permite să navigaţi cu uşurinţă între meniuri, iar butonul „acasă” din partea inferioară a ecranului vă ajută să săriţi rapid la meniul principal. Afişajul digital al şoferului este de 12,3 inci şi permite configurarea ecranelor de bord în funcţie de preferinţă. Acesta este personalizabil, astfel încât să puteţi alege diverse tipuri de cadrane, sau puteţi proiecta de acesta harta sistemului de navigaţie. Sub ecranul principal a fost păstrat un singur rând de butoane convenţionale care cuprinde inclusiv un buton mare pentru volum, în centru, uşor de accesat atunci când sunteţi la volan. Izolarea fonică e bună, sunetul vântului fiind sesizabil abia de la viteze de peste 140 de km / h. Aici ar mai fi de spus că sistemul de sonorizare Harman Kardon cu 13 boxe îşi face şi el bine treaba.
Scaunele din faţă sunt aceleaşi pe care Volvo le foloseşte pe modelele sale XC90 şi XC60, ele candidează cu succes la titlul de cele mai confortabile scaune auto din istorie. Poziţia la volan e destul de înaltă, iar susţinerea laterală este peste medie. Poziţia de conducere ridicată vă oferă o vizibilitate bună în faţa automobilului. Singurul dezavantaj ar fi cei doi stâlpi mari din spatele maşinii, care limitează vizibilitatea. Chiar dacă este o maşină mare şi persoanele mai mici de înălţime ar trebui să se simtă confortabil în spatele volanului, iar pentru asta scaunul şoferului se reglează pe înălţime, iar volanul, de asemenea, se poate regla în sus şi în jos, precum şi pe înclinaţie.
Un alt bonus este ca ambele scaune din faţă beneficiază de reglare lombară încă din varianta standard. În spate, bancheta e destul de încăpătoare chiar şi pentru trei adulţi, iar spaţiul pentru picioare şi cap e satisfăcător. Portbagajul are un volum de 460 de litri, iar podeaua poate fi configurată în funcţie de situaţie, astfel că, dacă, să zicem, sunt puse nişte bagaje de mici dimensiuni podeaua poate fi aranjată pentru a le ţine pe loc la viraje sau frâne bruşte.
Poziţia maşinii pe şosea este excelentă. Cu garda generoasă de 21 de centimetri, Volvo XC40 este conceput pentru a fi foarte confortabil, astfel încât nu veţi întâlni la ea aspiraţii sportive precum la Jaguar F-Pace sau BMW X3, să zicem. Suspensia independentă pe toate roţile absoarbe foarte bine gropile şi denivelările.
La capitolul siguranţă nu trebuie să ne facem griji. Chiar dacă XC40 nu a fost încă testat de Euro NCAP, Volvo nu a obţinut, recent, mai puţin de cinci stele. Nu lipsesc de pe el asistentul de unghi mort, senzorii de menţinere a benzii şi frânarea automată. De la rudele mai mari preia toată gama de sisteme de asistenţă a şoferului şi de siguranţă activă, cu tehnologii precum City Safety sau Pilot Assist, opţiunea de cruise control adaptiv care preia controlul maşinii virând automat în locul şoferului când este cazul.
Datele oficiale arată un consum mediu de 5.1 l/100 km, însă în urma testului, consumul mixt afişat a fost de 7.3 l/100 km. Acestea cifre pot varia în funcţie de cele cinci moduri de condus pe care şoferul le poate alege: Eco, Confort, Off-road, Dynamic, plus modul Individual care se setează din meniu. Consumul de 7.3 a fost înregistrat în modul Eco. Diferenţa dintre acesta şi cel Dynamic este, pe lângă consum, şi modul cum reacţionează transmisia. În Dynamic plecările de pe loc sunt mai eficiente, şi nu ai emoţii în depăşiri, pe când în modul Eco pedala de acceleraţie devine foarte elastică, tocmai pentru a economisi combustibil.
Pe lângă versiunea D4 pe care am condus-o la test (motor diesel de 2.0 litri şi 190 CP) în ofertă mai există versiunea T5 pe benzină turbo de 2.0 litri şi 250 de CP.
De la jumătatea lui 2018 gama va mai fi completată de încă un motor diesel tot de 2.0, dar cu mai puţini cai – 150. Surpriza pe care o pregăteşte Volvo este o variantă plug-in hybrid cu motorul în trei cilindri pe benzină de 1.5 litri şi 150 de CP, care va lucra în combinaţie cu un motor electric.
Cireaşa de pe tort ar fi că începând de anul viitor XC40 va avea şi o versiune full electrică.
Date tehnice Volvo XC40